Privirea îmi este îndreptată către icoana strălucind în lumina candelei tremurătoare.
Un nou răsărit. Peste câteva momente, va veni și apusul. Este ultima dimineață din an. Cea din urmă. Cea mai recentă. Mi-am lăsat prezentul în urmă și mă pierd în gândurile mele, căutându-mi sufletul rătăcit. Suflete, iar e Anul Nou!
Îmi amintesc bine dimineața primei zile din acest an. Oare ții minte, suflete? Totul era plin de lumină. Alb. Un nou început. Speranță. Liturghie. Parcă îți era teamă să pășești, ca nu cumva să te risipești...
Când a trecut un an? Când s-au scurs clipele și s-au risipit minutele? Când bucuriile și suferințele s-au întâlnit și au mers împreună? Când s-au uscat lacrimile și când au înflorit trandafirii? Când, suflete?
A venit Revelionul. Adică Trezirea, suflete! În liniște, claritate, vigilență, curățenie sufletească și cumpătare, caută-L pe Dumnezeu. Căci timpul tău, suflete, este timpul mântuirii. Și nu știi cât timp vei mai avea...
Te trezesc dimineața, suflete. Uneori încă din zori, fără timp să stăm jos decât seara, și, fără să ne dăm seama, noaptea vine și parcă tot mai avem ceva de făcut. De când nu am mai stat noi, suflete, în bucătăria inimii, la un ceai de gălbenele?
Zilele trec ca vântul. Azi e luni, mâine e duminică. Trec zilele, trec săptămânile, lunile și anii... Timpul este un dar de la Dumnezeu, un dar de care este bine să ne folosim pentru a dobândi Viața. Acolo unde este atenția noastră, acolo se află și energia noastră, iar acolo unde este energia noastră, acolo se află și Sinele nostru. Suflete, dă sens timpului și vieții tale! Unde vrei să fii, cu toată ființa ta?
Dumnezeu ne-a măsurat, suflete, clipele. Câte au fost risipite?
Ne-a cântărit, suflete, Dumnezeu, zâmbetele? Câte au fost sincere?
Dumnezeu a trecut prin sită gândurile noastre... Câte sunt vrednice de a fi oferite în Ospățul Stăpânului? Câte dintre ele le-am putea arăta, fără rușine, suflete?
Dumnezeu ne-a numărat lacrimile. Ale noastre. Și pe cele pricinuite de noi, suflete...
Ne-a numărat și firele de păr alb, puținul rugăciunii și secundele în care am tăcut.
Un om care trăiește 70 de ani va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru 37 de milioane de minute.
Suflete, minutul pe care îl trăim acum este prezentul! Prezentul lui Dumnezeu. Nu-ți dărui prezentul ție și viitorul lui Dumnezeu. Lasă-L să îmbrățișeze totul. Cu tot cu traistă, căci ești doar un călător.
Și nu uita: Suflete, iar e Anul Nou!
