,,Oare am voie să scriu despre lucrurile care nu ne place să le auzim? Sau să le conștientizăm? Oare am voie să îmi cert enoriașii care nu calcă pe la biserică decât pe la ocazii speciale? Cum ar fi parastase și înmormântări să zicem. O fi oare biserica noastra noastră doar pentru pomenirea morților? A ajuns oare biserica noastră doar capelă de cimitir? Unde sunt oare cei vii din biserica satului? Or fi oare la piață? Un sat întreg merge oare la iarmaroc duminică de dumincă? Bărbații au plecat oare la război pe undeva? Oare toți sunt atât de obosiți încât le e greu să vină duminica să aprindă o lumânare pentru familia lor în biserică?
Oameni buni, duminica e Ziua Domnului. Îi mulțumim pentru săptămâna de a trecut. E datoria sfântă de a veni să ne rugăm împreună. De a mulțumi pentru ce am primit. Oameni buni, aveți toți pretenții de la preotul vostru în permanență când vine vorba de o slujbă, dar o obligație nu își asumă nimeni.
Oricum ar fi, pe fiecare în parte și pe toți laolaltă vă aștept cu drag în postul ce urmează la biserică. Să ne rugăm pentru cei vii, pentru cei adormiți, să ne spovedim, să mai stăm de vorbă, să vedem ce mai facem la bisericuța noastră.
Oameni buni, nu așteptați să vă aducă alții la Biserică! Viața e scurtă! Nu uitați să mulțumiți Domnului pentru ceea ce primiți zilnic!"( apel la trezvie -text preluat)
